Art-terapia

Art-terapia foloseşte arta ca mijloc de expresie pentru comunicarea gândurilor, atitudinilor, conflictelor şi sentimentelor mai degrabă decât ţintirea spre judecarea produselor finale.

Aceste mijloace de expresie se află la îndemâna oricui, nu sunt doar daruri artistice. în zilele noastre art-terapia este utilizată cu succes atât în diagnosticarea şi tratarea tulburărilor psihice cât şi pentru optimizare şi dezvoltare personală. Una dintre funcţiile majore ale art-terapiilor expresive este încurajarea şi dezvoltarea unor relaţii interpersonale mai bune şi intensificarea comunicării interpersonale. Artele vizuale ajută persoana să se integreze.

Participanţii au posibilitatea de a-şi elibera tensiunile, de a-şi exprima emoţiile şi de a comunica cu ceilalţi prin modalităţi foarte diferite de cele cunoscute până în acel moment. De cele mai multe ori, pentru a ne putea exprima avem nevoie de un anumit mediu sau de un grup care să ne ajute, să ne dea încredere, să ne valorizeze şi să corespundă nevoii de siguranţă.

Tehnicile utilizate în art-terapie sunt desenul, pictura, modelajul cu plastilină sau lut, colajul din elemente independente (plante sau elemente textile), mişcarea, metafora, teatrul. Gânduri, atitudini, modalităţi de acţiune, de decizie, tipuri de comunicare şi de relaţionare în grup sunt dezvoltate, aduse la suprafaţă prin intermediul tehnicilor artistice enumerate mai sus. Participanţii au astfel posibilitatea de a se cunoaşte prin intermediul produsului finit realizat. Ei pot observa ceea ce le place sau ceea ce nu le place la propria persoană. Văd cum îşi pot îmbunătăţi propriul comportament şi chiar îşi propun să acţioneze pentru o mai bună performanţă.

Mecanismul psihologic pe care se bazează utilizarea acestor tehnici este proiecţia. Artele vizuale constituie o cale de evaluare a personalităţii, a capacităţilor şi dificultăţilor de a se adapta la mediul social. Problemele neconştientizate sunt exprimate simbolic în produsele creaţiei artistice ale persoanei. Valoarea art-terapiei este şi una educaţională. Participanţii învaţă astfel să comunice mai adecvat, spontan, să-şi conştientizeze mai clar poziţiile, atitudinile şi să-i înţeleagă mai bine pe cei cu care intră în contact. Efectul constă într-o mai bună socializare, performanţă mai bună, relaţionare şi comunicare adecvată cu colegii şi şefii.

Există o corespondenţă între culori şi trăirile, emoţiile, dorinţele, nevoile şi gândurile unei persoane. Interesant este că nu există un limbaj universal al culorilor ci fiecare culoare are o semnificaţie unică pentru fiecare persoană, iar asocierea ţine de experienţa persoanei, de structura sa internă etc. Prin desen membrii grupului au posibilitatea să-şi reamintească de întâmplări petrecute anterior, să retrăiască evenimente conflictuale cu cei apropiaţi şi să ajungă să le vadă acum într-o altă lumină. Desenul constituie şi un mijloc de forare în timp printre amintiri, aducând la lumină situaţii neacceptate şi neînţelese.

Tehnici de exprimare în arta plastică:

  • Manevrările şi opţiunile asupra cadrului;
  • Soluţiile geometric-compoziţionale;
  • Orchestrarea nuanţată a raporturilor de culoare, valoare şi modelaj;
  • Operaţiuni de natură retorică asupra atributelor fundamentale ale semnului plastic: forma, culoarea, textura;
  • Deformarea în sensul modificării unor atribute ale subiectului figurat faţă de aceleaşi elemente ale subiectului real, accentuarea sau anularea unor detalii ale formelor, operaţiuni de sinteză către formule fundamentale, deformările perspective şi subiective.
  • Folosirea avizată a regiei de lumini.

Toate acestea reprezintă mijloace plastice curente prin care artistul condiţionează, modifică şi chiar neagă realul, pentru o prezentare mai credibilă a acestuia.