Emisferele cerebrale ale creierului uman

De ce este importantă stimularea ambelor emisfere?

Cercetările arată că până la ora actuală doar 10% din capacitatea creierului uman este folosit. Se ştie despre el că emite pe mai multe lungimi de undă, produce curenţi sub formă de energie electrică, nu doarme niciodată (când conştientul doarme, este activ subconştientul), poate acumula mereu noi cunoştinţe, poate evolua şi îşi poate dezvolta noi aptitudini.

Creierul uman este alcătuit din trei părţi: arhicortexul şi cele două emisfere, stângă şi dreaptă, ale neocortexului. Emisfera dreaptă este sediul funcţiilor creative şi imaginative, iar emisfera stângă este sediul raţiunii şi al gândirii abstracte. Creierul drept percepe lucrurile global, iar cel stâng analizează totul pe bucăţele. Omul modern funcţionează mai mult cu lobul stâng, supremaţie ce pare a fi determinată de elemente sociale, rezultând de aici o percepţie imperfectă asupra realităţii.

În anii 60, într-o serie de studii extraordinare, cercetătorii în domeniul creierului, precum Roger Sperry, Michael Gazzaniga, Joseph Bogen şi alţii, au studiat creierul şi capacităţile pacienţilor supuşi unei operaţii radicale, în urma căreia le-au fost separate total cele două emisfere, prin secţionarea corpului calos, banda groasă de fibre nervoase care le conectează.

Aceste studii au produs multă uluire, deoarece au demonstrat că fiecare emisferă a cortexului are propriile sale gânduri conştiente şi propriile sale memorii, şi mai mult, că modalitatea de a gândi şi de a opera a celor două părţi este fundamental diferită.

Emisfera stângă. Pe măsură ce cercetările au progresat, au apărut dovezi clare cum creierul este „încrucişat cu corpul” – adică emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului, iar emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi de aceea, la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este dominantă. Acest creier stâng se pare că gândeşte analitic, secvenţial şi logic.

Emisfera dreaptă. Creierul drept, pe de altă parte, tinde să proceseze informaţia într-un mod mult mai non-verbal, simultan, intuitiv, non-liniar, atemporal, imagistic. Aici pare a fi locul acelor flashuri intuitive care au fost denumite fenomenul „Evrika”. Un studiu recent al cercetătorului Justin Sergent de la Universitatea McGill a provocat apariţia teoriei funcţiei emisferice; studiul afirmă că emisfera stângă excelează în detalii, procesând informaţia la scară mică, cerându-se o rezoluţie fină, în timp ce emisfera dreaptă este mai bună pentru recunoaşterea tiparelor şi procesarea informaţiei la scară mare, precum şi procesele de sinteză. Creierul drept este prin natura sa un „ghicitor” bun, absorbind repede informaţia într-un plan larg, în timp ce emisfera stângă are nevoie de timp pentru a procesa detaliile. Deşi această cercetare nouă pune la îndoială anumite ipoteze legate de paradigma obişnuită dreapta-stânga, ea scoate totuşi în evidenţă diferenţele esenţiale de funcţionare dintre cele două emisfere: într-o anumită măsură, emisfera dreaptă furnizează forma şi cadrul, în timp ce emisfera stângă umple acest cadru cu detalii.

Supremaţia emisferei stângi este întărită puternic prin sistemul nostru educaţional. Atunci când ne naştem, cele două emisfere par să lucreze independent, dar cu forţe egale. în joaca lor, în fanteziile lor, în gândirea lor, copiii arată că posedă o activitate intensă a părţii drepte a creierului – ei sunt împrăştiaţi, intuitivi, vizuali, muzicali şi par să nu aibă niciun simţ al timpului, răspunzând unor ritmuri interioare imprevizibile. Dar pe durata şcolii primare şi secundare, aceste calităţi ale emisferei drepte devin sursa criticilor permanente sau chiar a pedepselor. Fanteziile nu sunt binevenite în clasă, învăţătorii şi profesorii nu sunt receptivi de obicei la răspunsuri intuitive, iar în fiecare clasă există un ceas mare pe perete. Elevii care nu-şi înfrânează partea dreaptă a creierului sunt catalogaţi drept visători, leneşi, indolenţi.

Deşi calităţile emisferei stângi sunt răsplătite prin note bune şi sunt foarte preţuite de cultura noastră, ele nu sunt suficiente pentru o funcţionare completă şi pentru a avea o viaţă cu adevărat satisfăcătoare. De fapt, cei mai înalţi gânditori şi toate geniile recunoscute au declarat că ideile şi energiile lor creatoare au ţâşnit din fântâna adâncă a înţelepciunii, denumită subconştient.

Logica, cuvintele şi detaliile sunt importante, dar sunt doar nişte instrumente; ele nu sunt realităţi în sine, ci doar simboluri folositoare sau explicaţii ale realităţii înconjurătoare. Pentru a fi folosite eficient, ele au nevoie şi de abilităţile intuitive şi sintetizatoare ale emisferei drepte. în ultimii ani, mulţi au recunoscut pericolele predominării emisferei stângi şi au căutat să intensifice funcţionarea emisferei drepte printr-o mulţime de metode. Meditaţia, YOGA, Zen, substanţele psihedelice care induc stări modificate de conştiinţă, muzica, dansul, alergarea, visele lucide, vizualizarea, autosugestia şi multe alte tehnici au fost folosite pentru a stimula emisfera dreaptă.

Sincronizarea undelor cerebrale, armonia emisferelor explică creşterea productivităţii, a performanţei, a eficienţei, a sentimentului general de competenţă, a încrederii în sine şi a integrităţii.