Desen şi pictură

Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante pentru cunoaşterea persoanei. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să colaboreze.

Desenele şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective.

Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine, descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un mijloc de comunicare.
Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală scene din viaţa sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi sentimentele copilului.

Desenul poate fi utilizat în diferite scopuri:

ca test al nivelului mental, evaluarea inteligenţei cu ajutorul desenelor;
ca mijloc de comunicare, testându-se astfel nivelul de dezvoltare al limbajului şi al comunicării în general;
ca mijloc de explorare al afectivităţii copilului;
ca mijloc de cunoaştere al propriului corp şi al orientării în spaţiu.

Un tablou singur este o stare – pentru a-l putea înţelege pe copil este bine să-l urmărim în timp. Prin desen şi pictură copilul se eliberează, îşi exprimă atât senzaţiile vechi cât şi pe cele noi, se înţelege pe sine şi se transformă. Odată ce stăpâneşte acest limbaj, copilul este capabil să formuleze orice, nimic nu mai rămâne ascuns.

Noţiuni de geometrie şi cunoaştere creativaă

Geometria, una din principalele ramuri ale matematicii, se ocupă cu studiul formelor spaţiale şi a relaţiilor de mărime. A apărut datorită necesităţile practice ale oamenilor şi s-a dezvoltat în strânsă legătură cu acestea.

Astăzi, ca şi în trecut, geometria – gimnastica de necontestat a minţii, continuă să se bucure de o înaltă apreciere, atât prin caracterul său practic, cât şi prin contribuţia pe care o aduce la formarea personalităţii în general şi a raţionamentului deductiv în special.

Din punct de vedere instructiv, studiul sistematic al geometriei urmăreşte:

însuşirea de cunoştinţe clare şi precise despre formele obiectelor lumii reale, mărimea şi proprietăţile acestora
Formarea şi dezvoltarea reprezentărilor spaţiale
Formarea deprinderilor de a aplica practic cunoştinţele de geometrie în efectuarea măsurătorilor, stabilirea unor mărimi sau distanţe, calcularea perimetrelor şi ariilor

Măsurarea cu pasul va contribui la fel de mult la orientarea în spaţiu, la aprecierea din „ochi“ a distanţei între anumite obiecte, clădiri, arbori.

Geometria, prin caracteristica ei de figurare şi configurare spaţială bi şi tridimensională, oferă mari posibilităţi cunoaşterii şi generării de idei. Tot în acest domeniu al verificării cunoaşterii prin scheme analogice, ştefan Odobleja spunea: „Am folosit mult geometria în cercetare, şi ei îi datorez unele dintre cele mai bune idei.“

În mod evident, noţiunile de geometrie vor fi învăţate prioritar prin procese intuitive şi formate iniţial pe calea inductivă, parcurgându-se următoarele etape:

Cercetarea directă a mai multor obiecte din lumea reală, aflate în poziţii diferite în spaţiu;
Sesizarea caracteristicilor comune ale acestora;
Concretizarea prin desen a imaginii geometrice materializate în obiecte;
Proiectarea imaginii geometrice în limbajul geometriei şi definirea noţiunii geometrice.

Procedând astfel dezvoltăm:

Spiritul de observaţie
Gândirea logică
Creativitatea
Obişnuinţa de a respecta datele şi de a măsura exact pentru a le folosi în rezolvarea de probleme