Impresii seminar

Seminarul „Floarea Vieţii, modulul 1”

Mă număr printre persoanele cărora Universul le-a dăruit ocazia de a întâlni oameni minunaţi şi de a participa la Seminarul Floarea Vieţii – modulul I, susţinut de dl. Rainer Kitza, alături de colaboratoarele sale, Camelia Cioba şi Roberta Neamţu.

Cum am ajuns să particip la acest seminar?

Prin anumite mesaje primite cu două luni înainte, printr-un nume care îmi tot răsuna în minte fără a avea nicio legătură cu vreuna din activităţile mele din acele momente şi un vis – din categoria viselor lucide – trăit cu două săptămâni înainte, la care am găsit explicaţie şi înţelegere doar atunci când am început să primesc în timpul acestui seminar informaţii despre geometria sacră. În acel moment am ştiut exact că ACOLO trebuia să fiu şi ACELA era următorul pas pe care trebuia să-l fac în evoluţia mea spirituală.

De ce?

Cu siguranţă voi afla la momentul potrivit.

Apoi, aşa cum lucrurile se întâmplă întotdeauna fără a fi întrebaţi, adică pur şi simplu se întâmplă, cumva – nici nu mai ştiu cum – cu o săptămână înainte de data la care trebuia să se ţină seminarul am intrat pe pagina web a Fundaţiei „Floarea Vieţii” unde am văzut anunţul despre acest seminar.

În acel moment am ştiut, pur şi simplu, că trebuie să mă înscriu chiar dacă la acea dată nu ştiam foarte bine despre ce este vorba şi oricum aveam un alt plan.

Hmm!! Bineînţeles acel lucru nu s-a mai întâmplat.

Atunci nu ştiam că „planul meu” era altul!!

Ceea ce m-a impresionat încă de la început a fost căldura, iubirea, prietenia, acceptarea care pur şi simplu emanau din inimile şi fiinţele tuturor celor prezenţi la seminar. Atât cursanţi cât şi instructori.

Şi nu ar fi frumos să fim aşa cu toţii? Să ne redescoperim şi să trăim în starea naturală a fiinţei noastre, aceea de Iubire Necondiţionată şi Acceptare.

Totul a decurs atât de natural, ca şi cum ne cunoşteam cu toţii de-o viaţă.

Şi, cum ştiu că nimic nu este întâmplător, nu degeaba s-a format acel grup şi mai ales în acele zile în care eram martorii unor evenimente generatoare de energii cu o mare încărcătură vibraţională. La aceeaşi dată de 26 iunie 2010 au fost: eclipsa de lună, configuraţia planetară care antrenează toate cele patru elemente denumită Crucea Cosmică şi un aspect benefic apărut pe astrograma acelei zile – Dreptunghiul Mistic, care combină armonios energiile planetare, acestea completându-se reciproc, pentru a ne oferi şansa de a manevra spre binele nostru aceste energii, folosind mai multă conştienţă.

Mai multe detalii despre aceste evenimente puteţi găsi la adresa http://rostiri.net/profiles/blogs/despre-eclipsa-de-luna-din-26.

Prima zi a fost una de introducere în Cunoaştere, de descoperire sau reamintire a unor taine legate de procesul Creaţiei din care toţi facem parte, de descoperire a felului în care geometria sacră se regăseşte în viaţa şi fiinţa noastră umană, dar şi a Universului, de aflare a unor răspunsuri la multe întrebări care privesc atât nivelul colectiv, cât şi pe cel personal.

A urmat apoi ziua a doua.

În această zi am fost introduşi şi am făcut primii paşi în ceea ce se numeşte „Meditaţia Mer-Ka-Ba”.

Este greu să exprimi în cuvinte trăirile acestor paşi, pentru că totul se simte.

Am trecut, rând pe rând, de la starea de relaxare, la starea de curiozitate copilărească, de la starea de înălţare la starea de încărcare emoţională, de la starea de iubire la starea de vibrare, de la starea de acceptare şi predare a sinelui la cea de compasiune, de la „a-mi imagina” la „a vizualiza”, de la „a simţi” la „a trăi”, pentru ca în final să ajung la starea de exaltare pe care, personal, cred că am trăit-o cu o intensitate prea mare.

Am învăţat să mă bucur ca un copil pentru orice descoperire. Şi în general îmi place să mă manifest în acest fel, indiferent de situaţie.

Şi încerc sa fac acest lucru cât mai des.

Să fiu adult?!

Mmmmm…să spunem că vârsta biologică este suficientă.

Dacă e să mă întrebe cineva ce iubesc cel mai mult din fiinţa mea, cu siguranţă răspunsul este: Copilul din Mine!

Şi pentru că mie îmi place să spun că toţi suntem copii, instructorul ne-a făcut tuturor un dar, „o jucărie” : o stea tetraedrică realizată din beţe de lemn de dimensiuni suficient de mari încât să putem intra în ea, să „ne jucăm”, să experimentăm, să conştientizăm şi, nu în ultimul rând, cu scop didactic.

În cea de-a treia zi, după cum era de aşteptat, lucrurile au evoluat şi mai mult pe calea paşilor noştri în completarea şi desăvârşirea meditaţiei cu scop de activare a câmpului Mer-Ka-Ba.

De această dată lucrurile au trecut la alt nivel, unul superior.

De asemenea trăirile, conştientizările şi „realizările” mele.

Acest lucru nu l-am împărtăşit la seminar în faţa colegilor mei, fiind de felul meu mai timidă.

Dar vi-l împărtăşesc vouă, acum, cu drag.

Mă refer, pentru început, la momentul conştientizării tetraedrului Soare.

Credeţi-mă, este minunat!!

Cel puţin aşa cum l-am vizualizat eu, coborând parcă, cu adevărat din Soare, laturile sale fiind ca nişte raze aurii.

L-am văzut coborând, încet, încet, şi l-am simţit „îmbrăcându-mă”, conştientizând în acelaşi timp atât forma geometrică a acestuia în jurul meu, cât şi energia oarecum caldă, pură, purificatoare a Soarelui.

Îl priveam alunecând în jos, peste mine, şi îmi aduc aminte că faţa îmi surâdea, pentru că eram uimită, copleşită şi încântată de frumuseţea, strălucirea şi puritatea a ceea ce vedeam şi simţeam.

Apoi, când a trebuit să conştientizez tetraedrul Pământ, nici nu mi-a trebuit mai mult decât să emit intenţia, că l-am şi văzut şi simţit în jurul meu.

Şi totul s-a întâmplat foarte repede, nu aş putea să mă exprim în timpul nostru. S-a întâmplat parcă dintr-o dată, ca o sincronizare perfectă cu momentul lansării intenţiei mele.

Pe măsură ce înaintam şi mai făceam un pas în această meditaţie, lăsând energia să curgă prin tubul pranic pentru ca mai apoi să o las să mă învăluie, fiinţa mea a simţit, efectiv, mângâierea energiei.

Aşa am perceput-o eu, ca pe o mângâiere caldă şi blândă, dar nu într-un anumit loc, ci peste tot şi de peste tot în jurul meu.

Şi cred că în acest moment am început iarăşi să zâmbesc, dar cu un zâmbet mai larg şi mai expresiv decât primul, pentru că ceea ce percepeam nu era decât Iubire, Bucurie, o imensă şi de nedescris stare de Fericire, Căldură, Lumină, Puritate.

A fost superb!!!

Divin!!

Nu ştiu cum altfel să exprim mai bine ceea ce am perceput şi simţit în acele momente, pentru că, în opinia mea, nu există cuvinte care să poată exprima suficient toate aceste trăiri şi conştientizări.

Însă ultima parte a fost cea mai puternică.

Sau doar diferită ca trăire şi manifestare, pentru că în acele momente corpul meu fizic a început să vibreze şi ceea ce se petrecea în interiorul meu era o experimentare nu nouă, dar ca de fiecare dată minunată: totul părea să fie la superlativ – energia, vibraţiile, trăirile, percepţiile, simţeam că mă extind şi că mă unesc cu Universul.

Ca şi cum nu aş face parte din Univers….numai că de data aceasta conştientizam şi percepeam cu mai multă tărie totul.

Simţeam efectiv cum îmi tresare tot corpul şi aproape că nu puteam să stau pe scaun.

Îmi aduc aminte că îmi era atât de bine şi eram atât de fericită încât, cred că dacă mai rămâneam preţ de câteva clipe în acea stare, zburam!!

A fost minunat!

Şi încă un lucru care mi-a plăcut în mod deosebit a fost faptul că de-a lungul celor trei zile am fost purtaţi, sub directa îndrumare a dl. Rainer Kitza şi a colaboratoarelor dumnealui, pe calea exprimării, manifestării şi întrupării energiilor şi sentimentelor, a trăirilor eliberate cu ajutorul a numeroase practici aparţinând mai multor culturi şi tehnici spirituale.

Iarăşi, este minunat!

Pentru aceste experienţe şi trăiri le mulţumesc tuturor celor care au fost, la fel ca şi mine şi alături de mine, cursanţi la acest seminar!

Poate ca fără iubirea şi afecţiunea lor, fără sinceritatea şi puritatea inimilor şi fiinţelor lor, fără mâna de ajutor întinsă la nevoie, nu m-aş fi putut integra în grup şi nu m-aş fi simţit ACASĂ, în Familia Mea.

Pentru tot ce am experimentat şi trăit în aceste trei zile îi mulţumesc dlui Rainer Kitza în faţa căruia mă înclin cu pioşenie şi recunoştinţă – pentru preţioasele învăţături pe care le-a împărtăşit cu noi, pentru dăruirea de care dă dovadă, pentru manifestarea spirituală a Fiinţei Sale!

Pentru tot ce am experimentat şi trăit în aceste trei zile le mulţumesc doamnelor Camelia Cioba şi Roberta Neamţu, fără a căror dorinţă şi uniune în a ne ajuta să primim aceste învăţături nu am fi fost prezenţi la aceste cursuri – cu siguranţă nu la acestea!

Mulţumesc Universului pentru Planul din care fac parte şi pe care îmi doresc să îl onorez aşa cum se cuvine!

Vă dăruiesc tuturor Iubirea, mulţumirile şi recunoştinţa mea.

NAMASTE!

Diana Rus – Mer-Ka-Ba I, Iunie 2010