Partea a doua

Sunteţi acum pregătiţi pentru următoarea fază, pentru următoarele şapte respiraţii. Acum se trece la un tipar de respiraţie total diferit. Nu va mai trebui să vizualizaţi tetraedrul stelar. Acum va trebui să vedeţi şi să lucraţi doar cu tubul care trece prin mijlocul stelei, pornind din vârful tetraedrului masculin de deasupra capului, până la vârful tetraedrului feminin de dedesubtul picioarelor. Acest tub se întinde de la o lungime de palmă deasupra capului, până la o lungime de palmă dedesubtul picioarelor. Diametrul tubului VOSTRU va fi de dimensiunea căuşului format prin atingerea degetului mare de cel arătăror.

A şaptea rsespiraţie: Inspiraţia

INIMĂ: Iubire. Mai există aici un rafinament pe care îl veţi putea folosi, după ce veţi fi perfecţionat meditaţia. Acest lucru va fi discutat la curs.

MINTE: Vizualizaţi sau simţiţi cum acest tub trece prin corpul vostru. în momentul în care începeţi cea de a şaptea inspiraţie, vedeţi această lumină albă, strălucitoare de prana care se mişcă prin tub, de sus în jos şi de jos în sus, în acelaşi timp, mişcarea fiind aproape instantanee. Punctul în care cele două raze luminoase se întâlnesc, în interiorul corpului, este controlat de minte şi ţine de un fond de cunoaştere care există în întregul univers. în această învăţătură, totuşi, nu vom păstra decât ceea ce este necesar, doar ceea ce vă va purta din conştientizarea 3D, în cea 4D. Atunci veţi face în aşa fel încât cele două raze să se întâlnească în ombilic sau, mai corect, în punctul existent în spatele ombilicului, pe tubul pranic. în momentul în care cele două raze de prana se întâlnesc, exact în debutul inspiraţiei, se va forma în acel punct o sferă de lumină albă sau de prana, de aproximativ dimensiunile unui grepfruit care este centrat pe tub. Totul se întâmplă într-o clipă. Pe măsură ce continuaţi cu inspiraţia celei de a şaptea respiraţii, sfera de prana începe să se concentreze, crescând lent, treptat.

CORP: în următoarele şapte respiraţii, folosiţi aceeaşi mudră, şi pentru inspiraţie, şi pentru expiraţie – degetul mare, arătătorul şi mijlociul împreunate, cu palmele în sus.

RESPIRAŢIE: Respiraţia este de tip ritmic, yoghin, şapte secunde inspiraţie, şapte secunde expiraţie. De acum încolo, nu vom mai avea momentul median de menţinere a suflului inspirat. Curgerea pranei de la un pol la celălalt nu se va opri sau schimba în vreun fel, la trecerea de la inspiraţie, la expiraţie. Va fi o curgere continuă care nu se va opri pentru mult, atât timp cât veţi respira în acest mod, chiar şi după moarte.

A şaptea respiraţie: Expiraţia

MINTE: Sfera de prana centrată în zona ombilicului continuă să crească. în momentul încheierii expiraţiei, sfera de prana va avea un diametru de cca 20-23 cm.

RESPIRAŢIE: Nu împingeţi aerul cu putere afară din plămâni. Când plămânii se vor goli în mod natural de aer, începeţi imediat respiraţia următoare.

A opta respiratie: Inspiraţia

INIMĂ: Iubire.

MINTE: Sfera de prana continuă să crească, făcând să se concentreze energia forţei vitale.

A opta respiraţie: Expiraţia

MINTE: Sfera de prana continuă să crească în dimensiuni, ajungând, la încheierea acestei respiraţii, la mărimea sa maximă. Această mărime maximă diferă, de la o persoană la alta. Dacă aplicaţi degetul cel mai lung (mijlociul) în centrul ombilicului, linia de pe încheietură care delimitează mâna la exterior va reprezenta, pentru fiecare, mărimea maximă a razei acestei sfere. Astfel sfera de prana nu va putea creşte mai mult de atât.

A noua respiraţie: Inspiraţia

MINTE: Sfera de prana nu mai poate creşte, deci ceea ce se întâmplă este că prana va începe să se concentreze, în interior. Vizual, sfera va deveni mai STRĂLUCITOARE.

RESPIRAŢIE: Pe măsură ce inspiraţi, sfera devine tot mai strălucitoare.

A noua respiraţie: Expiraţia

RESPIRAŢIE: Pe măsură ce expiraţi, sfera devine tot mai strălucitoare.

A zecea respiraţie: Inspiraţia

MINTE: Cam la jumătatea acestei inspiraţii, pe măsură ce sfera devine tot mai strălucitoare, ea va atinge masa sa critică. Sfera irumpe devenind un soare, o minge orbitor de strălucitoare de lumină albă. Sunteţi acum gata pentru următorul pas.

A zecea respiraţie: Expiraţia

În momentul expiraţiei, mica sferă al cărei diametru este două lungimi de palmă explodează. într-o secundă, în combinaţie cu respiraţia despre care vom vorbi mai jos, sfera creşte rapid, transformându-se în sfera lui Leonardo, dimensiunea sa fiind cuprinsă între buricele degetelor, când ambele mâini sunt întinse. Corpul vă este acum complet învăluit de o imensă sferă de lumină albă, strălucitoare.

Cu aceasta aţi revenit la străvechea formă a respiraţiei sferice. Totuşi, în acest moment, sfera nu este stabilă. TREBUIE să mai respiraţi încă de trei ori, pentru ca ea să se stabilizeze.

RESPIRAŢIE: în momentul expiraţiei, rotunjiţi uşor buzele şi expulzaţi aerul cu presiune. în timp ce simţiţi cum sfera începe să crească, chiar în prima secundă a expiraţiei, aruncaţi afară, rapid, tot aerul. Sfera va creşte în acel moment.