Prima parte

Prima respiraţie: Inspiraţia

INIMA: Deschideţi-vă inima şi simţiţi iubire pentru toate formele vieţii. Dacă nu puteţi face aceasta, trebuie cel puţin să vă deschideţi, cât veţi putea de mult, către trăirea acestui simţământ. Este cea mai importantă instrucţiune din toate.

MINTE: Conştientizaţi forma tetraedrului „solar” (cu vârful în sus, către cer/soare). Unul din vârfuri se află în faţă – pentru bărbaţi, iar pentru femei, una din laturi. încercaţi să vizualizaţi cum acest tetraedru se umple de o lumină albă, strălucitoare. Imaginaţi-vă cum el vă înconjoară. Dacă nu reuşiţi să-l vizualizaţi, încercaţi să-l „simţiţi” în jurul vostru.

CORP: în momentul inspiraţiei, aşezaţi-vă mâinile în poziţia mudrei cu palmele în sus şi degetul mare atingând uşor vârful arătătorului. Păstraţi în minte că ele trebuie să se atingă uşor, celelalte degete nu trebuie să se atingă, nici între ele, nici de un un alt obiect.

RESPIRAŢIE: Exact în acelaşi moment, cu plămânii goliţi de aer, începeţi să inspiraţi, doar prin nări, într-o manieră yoghină deplină. Pe scurt, respiraţi întâi din stomac, apoi din diafragmă şi, în final, din piept. Faceţi aceasta dintr-o bucată, nu în trei părţi. Expiraţia se desăvârşeşte fie ţinând pieptul ferm şi relaxând stomacul, eliberând încet aerul sau menţinând ferm stomacul şi relaxând pieptul. Cel mai important aspect este că respiraţia trebuie să fie ritmică. începeţi cu şapte secunde inspiraţie şi şapte secunde expiraţie, dar pe măsură ce vă familiarizaţi cu această meditaţie, găsiţi-vă propriul ritm.

Instrucţiunile care urmează, legate de o respiraţie yoghină completă, sunt din „ştiinţa yoghină hindusă a respiraţiei” de Ramacharake. Probabil această descriere vă va fi de ajutor. Respirând prin nări, inhalaţi constant, mai întâi umplând partea inferioară a plămânilor, care se realizează folosind diafragma, care atunci când coboară exercită o uşoară presiune asupra organelor abdominale, împingând în afară pereţiilor abdominali. Apoi umpleţi cu aer partea mediană a plămânilor, împingând în afară ultimele coaste, sternul şi pieptul. Apoi umpleţi porţiunea superioară a plămânilor, scoţând în afară partea de sus a pieptului, ridicând astfel pieptul, inclusiv cele şase coaste-perechi superioare. La o primă citire, ar putea părea că această respiraţie este alcătuită din trei mişcări distincte. Totuşi, nu aceasta este ideea corectă. Inspiraţia este continuă, întreagul coş al pieptului, de la diafragma care este coborâtă, la punctul ei cel mai de sus din zona cervicală, toată este extinsă printr-o mişcare uniformă. Evitaţi seriile de inspiraţii căznite, încercând să ajungeţi la o acţiune continuă, stabilă. Prin practică, veţi putea curând evita tendinţa de a împărţi faza de inspiraţie în trei mişcări, ceea ce va rezulta într-o respiraţie uniformă continuă. După o oarecare practică, veţi reuşi să încheiaţi inspiraţia în câteva secunde. Expiraţi lent, ţinând pieptul într-o poziţie fermă, trăgând puţin abdomenul înăuntru şi ridicându-l în sus, pe măsură ce aerul iese din plămâni. Când aerul a fost complet expirat, relaxaţi-vă pieptul şi abdomenul. Prin practică, veţi ajunge să faceţi cu uşurinţă această parte a exerciţiului şi, o dată deprinsă, o veţi putea realiza apoi într-un mod aproape automat.

Prima respiraţie: Expiraţia

INIMĂ: Iubire

MINTE: Deveniţi conştient de tetraedrul feminin (cu vârful în jos, către pământ, cu una din laturi în faţă – pentru bărbaţi, cu un vârf în faţă – pentru femei), tot spaţiul său interior fiind plin de o lumină albă, strălucitoare.

CORP: Aceeaşi mudră.

RESPIRAŢIE: NU ezitaţi ca, în momentul culminant al inspiraţiei, să începeţi să expiraţi. Expiraţi destul de lent, timp de aproximativ şapte secunde, în maniera yoghină. Când aerul a ieşit din plămâni, fără efort, relaxaţi pieptul şi abdomenul şi ŢINEŢI respiraţia. Când simţiţi impulsul de a respira din nou, după vreo cinci secunde, faceţi astfel:

MINTE: Conştientizaţi faptul că latura triunghiului echilateral din partea de sus a tetraedrului feminin este plasat în plan orizontal, el trecând prin pietul şi sternul dvs. într-o străfulgerare, printr-o mişcare pulsatilă a energiei, trimiteţi acel plan triunghiular în jos, prin tetraedrul feminin. El se face din ce în ce mai mic, pe măsură ce merge în jos, împingînd, prin vărful tetredrului toată energia negativă a mudrei sau a circuitului electric; un fascicol luminos se va proiecta din vârf, către centrul Pământului. Exerciţiul legat de MINTE se execută împreună cu următoarele mişcări ale CORPULUI.

CORP: Mişcaţi ochii aproape unul către celălalt, adică aproape încrucişându-i. Apoi aduceţi-i în sus, către partea de sus a orbitelor, cu alte cuvinte, priviţi în sus. în acelaşi timp, această mişcare în sus nu trebuie să fie exagerată. Veţi simţi o furnicătură în zona dintre cei doi ochi, aceea a celui de al treilea ochi. Acum puteţi privi în jos, cât de jos şi cât de repede puteţi. Va trebui să simţiţi o senzaţie electrică, în jos, de-a lungul coloanei vertebrale. MINTEA şi CORPUL trebuie să coordoneze exerciţiul mental de mai sus prin mişcările ochilor. Ochii privesc în jos din poziţia de sus, exact atunci când mintea vede planul triunghiular orizontal al tetraedrului feminin coborând prin vârful tetraedrului feminin. Prin acest exerciţiu combinat vom curăţa toate gândurile şi sentimentele negative care au intrat în sistemul electric al organismului. în mod specific, prin el se va curăţa acea parte a sistemului electric care se asociază cu mudra pe care o folosiţi. Imediat după ce aţi trimis, prin mişcarea pulsatilă, energia în jos, de-a lungul coloanei, schimbaţi mudra cu cea următoare şi reîncepeţi ciclul.

Următoarele cinci respiraţii sunt o repetare a primei respiraţii, cu următoarele schimbări de mudre:

Mudra celei de a doua respiraţii: degetul mare şi mijlociul, împreună

Mudra celei de a treia respiraţii: degetul mare şi inelarul, împreună

Mudra celei de a patra respiraţii: degetul mare şi cel mic, împreună

Mudra celei de a cincea respiraţii: degetul mare şi arătătorul, împreună ( ca în prima respiraţie)

Mudra celei de a şasea respiraţii: degetul mare şi mijlociul, împreună ( ca în a doua respiraţie)

Acum se încheie prima parte a meditaţiei, primele şase respiraţii, echilibrarea polarităţilor şi curăţarea sistemului electric.