Vrăji

În afara duhurilor rele, ce sunt la originea unor boli, poporul mai atribuie originea acestora şi acţiunii rău voitoare a unor fiinţe omeneşti ce se folosesc de mijloace magice vrăjitorii. Aceştia trimit asupra omului tot felul de neplăceri, dar mai ales boli, de care se poate scăpa foarte greu. Scopul imediat al vrăjilor este de a constrânge pe cineva, împotriva voinţei sale, să asculte şi să facă tot ceea ce se doreşte de la dânsul. Vrăjile pot despărţi doi soţi ce trăiesc în cea mai bună înţelegere sau pe doi tineri ce se iubesc şi vor să se căsătorească, pot lua somnul copiilor de ţâţă şi laptele de la vaci, pot nenoroci sau chiar nimici. Fiecare vrăjitor este un singuratic ce lucrează în „vizuina” lui, dar au şi momente când se adună laolaltă. Dintre elementele întrebuinţate pentru tot felul de vrăji, găsim pe cele întrebuinţate în practicile magice ale tuturor popoarelor europene: cuţit de găsit, fus părăsit, sită, cui de la groapă, dinţi de pieptene, săgeată, frigare, stropi de apă culeşi de pe roata unei mori; pământ din călcătura piciorului drept sau de pe un mormânt vechi; petrol, funia unui spânzurat; mâna, un deget sau un os de la un mort; picioare de iepure, labe de liliac, broască fiartă în urină de vacă, etc. Uneori ei folosesc adusul, legatul, străpunsul şi îngropatul unei păpuşi de ceară, care îl înfăţişează pe cel ce trebuie să cadă victima vrăjitoriei; se îngroapă şi se ard părul sau unghiile tăiate. După cum relatează ţăranii români, puterea vrăjitorilor sau a vreunei femei pricepute la vrăji, merge până acolo încât pot face să îngheţe apa în mijocul verii. Trimiterea bolilor asupra cuiva de către vrăjitori se face atât printr-un discurs magic, prin rostirea unei vrăji, cât şi prin intermediul unui obiect sau al unei fiinţe vrăjite, care este trimis(ă) în casa celui vizat, şi căruia îi pot ajunge în băutură sau în mâncare. Cele mai obişnuite boli provocate prin vrăji se manifestă prin bube, care apar pe tot corpul sau numai pe o parte a lui. Alte asemenea boli aduse de vrăji sunt eczemele (bubele-dulci), congestia cerebrală, apoplexia (damblaua), junghiurile şi afecţiunile oculare precum leucomul şi cataracta (albeaţa). Bineînţeles că cele mai folosite remedii magice împotriva vrăjilor sunt descântecele. Atunci, însă, când nici descântecul nu vindecă afecţiunile aduse de vrăji, se apelează laajutorul bisericii ortodoxe, plătindu-se pentru rugăciuni care să aducă vindecarea sau se caută un sihastru ori un călugăr sfânt, renumit ca taumaturg, care să citească bolnavului blestemele (molitvele) sfântului Vasile cel Mare împotriva diavolului. Molitvele sfântului Vasile cel Mare se citesc numai după ce, timp de trei zile, postesc preotul, bolnavul şi rudele bolnavului. Preotul trebuie să fi terminat de curând slujba Sfintei Liturghii (ca să fie împărtăşit cu Sfintele Taine). Acel preot se cere să fie înzestrat cu har.