de Cornel-Dan Niculae
Arta vindecării la poporul român are o vechime milenară, putând fi considerată un dar strămoşesc, iar fondul său este comun tuturor regiunilor locuite de români. Astfel se poate identifica o formă primară, arhaică a acestei arte, care, după anumite indicii istorice şi de limbă, o putem atribui tracilor, mai exact sacerdoţilor geto-daci.
Folclorul medical şi aplicaţiile empirismului magico-medical din zona munţilor Carpaţi are la bază leacuri, care de cele mai multe ori sunt simple reţete medicale ce valorifică principiile terapeutice ale unor substanţe aflate la îndemâna omului trăitor în mijlocul naturii. Acestea pot fi de origine vegetală, animală sau minerală. Alteori se folosesc descântece; cele mai cunoscute fiind cele pentru deochi.
Incantaţiile magice sau descântecele se întâlnesc pretutindeni unde se află români şi probabil că tot aşa era şi pe vremea dacilor şi a celorlalţi traci. Multe din cuvintele decântecelor româneşti au sensuri pierdute astăzi.