Ce este culoarea?
Culoarea „izvorăşte” din lumină, care este o formă de energie electromagnetică.
Suntem permanent şi total înconjuraţi de unde de energie electromagnetică (care călătoresc prin univers cu o viteză incredibilă). Fiecăruia îi este specifică o anumită lungime de undă şi o anumită viteză de vibraţie (frecvenţă). Aceste unde alcătuiesc spectrul electromagnetic din care lumina (şi implicit culorile) reprezintă doar o mică parte. Lor li se alătură razele Gamma, razele X, razele ultraviolete, razele infraroşii, microundele, undele radio şi TV, etc.
Există o teorie simplă, enunţată de Bernard Jensen în cartea Culorile, muzica şi vibraţiile, care are la bază credinţa că totul în viaţă şi în natură provine din vibraţie: lumină, culoare, sunet, căldură, muzică, valurile oceanelor şi vârfurile munţilor.
Schiţând rezultatul a jumătate de secol de cercetări şi observaţii, autorul acestei cărţi ne incintă cu o supraabundenţă de dovezi. De asemenea ne arată cum toate acestea reprezintă un tip de înţelepciune care poate fi folosită pentru a ne oferi bucuria de a trăi şi pentru a ne ajuta să evităm multe dintre încercări.
În acest caz ne vom referi la culori – acestea stimulează adoptarea unui anumit tip de comportament.
Relaţia lumină-culoare. Percepţia culorilor de către ochi — de fapt, de către creier — este complicată de faptul că analizatorul vizual compară culoarea luminii reflectate de un obiect cu ce reflectă culorile luminii din mediu.
Astfel, o coală albă – care reflectă în mod egal toate culorile spectrului – are culoarea albă şi dacă este iluminată cu lumină galbenă (de la un bec electric cu incandescenţă) şi dacă este iluminată cu lumină albă (de la Soare), deşi distribuţia spectrală a puterii luminii reflectate în cele două cazuri este diferită. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul „compensează” culoarea luminii primite de ochi dinspre coala de hârtie, „calibrându-se” după culorile luminii ambiante.
Invers, aceeaşi culoare văzută în condiţii diferite este percepută diferit datorită aceluiaşi proces de compensare.
Culorile au şi ele influenţe specifice şi stimulează diferite tipuri de experienţe de viaţă.
Roşu – De exemplu, roşul energizează – sfecla roşie şi varza roşie sunt considerate legume tonifiante. De asemenea, această culoare duce la creşterea tensiunii arteriale. Dacă oamenii sunt puşi să muncească într-o cameră zugrăvită în roşu, la început puterea lor de muncă pare să crească, dar după o anumită perioadă de timp devin irascibili, iar randamentul lor scade. De asemenea, maşinile de culoare roşie sunt cele mai predispuse la accidente. însă dacă doriţi să vă fie cald la picioare în timpul iernii se recomandă să purtaţi şosete de culoare roşie.
Portocaliu şi galben – Mulţi horticultori celebri consideră că lumina portocalie accelerează creşterea plantelor. Din punct de vedere mental, stimulează ambiţia şi creativitatea. Expunerea la această culoare timp îndelungat poate produce nelinişte, nervozitate, poate da frâu liber orgoliului. în ceea ce priveşte galbenul, oamenii din popor i-au găsit echivalentul potrivit – laşitatea. De asemenea, această culoare scoate la iveală şi alte aspecte negative, cum ar fi ideile preconcepute sau lenea. Ca aspecte pozitive, culoarea galbenă aduce bucurie, înţelepciune, intuiţie, creativitate, spiritualitate. Din punct de vedere gastronomic şi al efectelor acestei culori asupra sănătăţii, produsele galbene, cum ar fi bananele şi dovleacul, sunt considerate laxative naturale.
Verde – Verdele reprezintă vindecarea, liniştea şi pacea sufletească şi, de asemenea, este foarte util copiilor cărora încep să le crească dinţii. Aspectul negativ al acestei culori este faptul că dă tendinţa spre materialism. Dar, în acelaşi timp, este culoarea revenirii la viaţă şi a primăverii. Cel mai mare merit îl are astfel clorofila, pigmentul verde al plantelor care captează razele solare, cea care a fost numită de mulţi cel mai puternic element de reîntinerire.
Albastru – Albastrul, culoarea cerului, sugerează şi influenţează împlinirea a ceea ce ne propunem. Este liniştitor şi poate ajuta la diminuarea tensiunii arteriale. Se consideră că veşmântul albastru al cerului este cel care ne protejează de fapt de razele nocive ale soarelui. împreună cu verdele, poate stimula foarte puternic creativitatea. Desigur, o expunere indelungată la această culoare poate induce o stare de tristeţe, de melancolie.
Violet – Violetul reprezintă faptul că toxinele care provoacă procesul de îmbătrânire sunt distruse şi sunt înlocuite cu noi ţesuturi. Asociat cu planeta Saturn şi cu ziua de sâmbătă, violetul reprezintă înalta spiritualitate. Contele de Saint Germain utiliza această culoare pentru vindecarea unor boli, iar Wagner şi-a compus cele mai mari opere în camere decorate cu draperii din catifea violet. Această culoare are cea mai rapidă vibraţie dintre toate cele şapte culori ale curcubeului şi, de asemenea, se estompează la fel de repede.
Alb, negru şi maroniu – Lumina albă conţine toate culorile amestecate într-o singură unitate.
Negrul este opus albului şi reprezintă culoarea morţii. Faptele cele mai grave sunt produse de obicei sub acoperirea culorii negre care domneşte noaptea. Oamenii sunt sfătuiţi să nu îmbrace haine negre, mai ales dacă locuiesc la tropice.
Maroniul reprezintă culoarea Mamei Pământ. Aspectul său negativ este faptul că provoacă repulsie, de aceea nu se recomandă să purtăm haine maronii sau gri, o altă culoare care nu atrage.
Culoarea şi psihicul
Rose H.Alschuler şi Berta Weiss Hattwick au studiat desenele copiilor mici o lungă perioadă de timp după care au concluzionat că:
Uzul frecvent al culorii albastre implică autocontrolul şi reprimarea emoţiilor
Roşul dezvăluie exprimarea neinhibată
Galbenul se asociază cu infantilismul şi dependenţa
Verdele exprimă echilibrul şi puţine impulsuri emoţionale, o natură simplă şi necomplicată
Într-un studiu similar, Atsushi Asari defineşte semnificaţiile a douăsprezece culori şi şaptesprezece combinaţii de culori printr-o metodă asemănătoare cu cea a lui Alschuler şi Hattwick. Cele două studii au găsit un acord deosebit în ceea ce priveşte semnificaţiile acordate culorii purpuriu, asociate cu boala sau moartea.
În linii mari, tonurile din zona roşu a sistemului primar al culorilor sunt numite calde, în timp ce acelea din zonele verde şi albastru sunt numite reci. Aceşti termeni sunt mai curând relativi decât absoluţi. Faber Birren defineşte această trăsătură a culorilor prin asocierea lor cu două stări: culorile calde sunt active şi excitante (tonurile de roşu), iar cele reci sunt pasive şi liniştitoare (albastru, violet, verde). De asemenea, el vorbeşte despre cum culorile luminoase sunt active, în timp ce cele întunecate sunt pasive.
Psihologia convenţională respinge orice presupunere privind posibilitatea culorii de a influenţa în vreun fel complexa personalitate umană. Totuşi, unii psihiatri folosesc teste pe bază de culori în combinaţie cu alte tipuri de teste pentru a stabili un diagnostic. (Valey 1980). Culoarea se asociază cel mai adesea cu afectivul sau emoţionalul, ca fiind opuse părţii intelectuale. Testele de culoare mai cunoscute sunt: „Rorschach Inkblot Method” (1921), „The Color Pyramid Test” (CPT) (1950 – Max Pfister), şi „Color Test” (1948 – Max Luscher) .
Unul dintre cele mai recente studii este „Color Communication” care aparţine japonezului Choku Akashi. El a urmărit timp de opt ani (la 80 de oameni, copii şi adulţi), relaţia dintre emoţii şi preferinţele pentru anumite culori, folosind tabelul său colorat (compus din 36 de culori, combinate câte două câte două).