Povestea elementelor

A fost odată ca niciodată un loc minunat, în munţii Vrancei ai Romaniei, unde cerul se unea cu pământul şi creau o armonie perfectă cu întregul univers.

În acel loc trăia o familie numeroasă, cu frică de Dumnezeu, care cu înţelepciune şi hărnicie îşi cultiva pământul. Erau într-un permanent contact cu natura şi cu fenomenele sale.

Acolo trăiau şi zeiţele ocrotitoare ale naturii şi anotimpurilor. Ele vegheau ca tot ceea ce se află în natură să urmeze ciclul firesc al vieţii şi al morţii.

Această familie era compusă din adulţi (părinţii) şi cei şapte copii ai lor, patru fete şi trei băieţi.

Primul născut se numea Pământ. Acesta era foarte încăpăţânat şi foarte atent ca toţi cei din jur să respecte legile naturii.

Al doilea copil, Apa, era o fiinţă sensibilă, fermecătoare şi alunecoasă, care ştia să fie plăcută. Se strecura printre toate obstacolele care îi ieşeau în cale.

Pe cel de-al treilea îl chema Lemn. El era foarte blând şi cald, în permanenţă prezent, plin de compasiune şi înţelegere.

Al patrulea se numea Foc. Era zvelt, atletic, un campion înnăscut, gata să intre în acţiune, să transforme tot ceea ce nu era benefic şi să impulsioneze pe ceilalţi, în special pe cei doi fraţi ai săi, Lemn şi Fier.

Al cincilea era Fier. Acesta avea o fire distantă, însă era un băiat de nădejde, pe care te puteai baza în orice situaţie.

Vânt avea o fire foarte calmă, care alina pe toţi cu blândeţea sa.

Pe cel de-al şaptelea copil îl chema Aer. Plină de compasiune, îi ajuta pe toţi indiferent de greutăţile pe care le întâmpina.

Toţi trăiau într-o armonie perfectă, până într-o zi când un grup de oameni de pe alte meleaguri s-a rătăcit şi a ajuns în acest loc minunat.

La început totul a decurs foarte bine. Familia noastră le-a împărtăşit tot ceea ce ştia despre miracolele naturii. La fel ca şi ei doreau ca toată lumea să trăiască în armonie. Astfel i-au sfătuit pe cei din grup să respecte natura şi legile ei, pentru a nu o supăra foarte tare, creând dezechilibre.

Oamenii au plecat foarte încântaţi de tot ceea ce aflaseră şi le-au promis că vor face precum au fost sfătuiţi. Însă imediat după ce s-au îndepărtat, gândul lor a început să zboare la cât de mulţi bani vor câştiga folosindu-se de ea.

Au început să taie pădurile, să facă baraje, să devieze râuri, să extragă toate zăcămintele naturale din măruntaiele Pământului, să facă construcţii masive prin defrişarea pădurilor, etc. Vie sau nu, natura nu mai reprezenta nimic pentru ei. Au strâns multe bogaţii, însă cu cât adunau mai mult cu atât diversificau mai mult. Şi asta s-a întâmplat, generaţii după generaţii.

Hei, dar a sosit şi momentul în care familia noastră a realizat ce mult au greşit împărtăşind oamenilor din cunoaşterea lor şi aşa s-au hotărât să le dea o lecţie.

Apa a inundat tot ceea ce a întâlnit în cale. Pământ nu a mai rodit. Copacii s-au uscat, iar Foc a ars toate aşezămintele oamenilor. Vântul l-a împrăştiat pe Foc, iar Aer i-a sufocat.

După multe nenorociri, oamenii şi-au dat seama de amploarea greşelilor făcute, dar a fost prea târziu. De acum planeta lor era bolnavă. Atunci ei au rugat Universul să le mai ofere o şansă.

S-au rugat şi s-au tot rugat până când bunul Dumnezeu le-a mai îngăduit încă o încercare. Acum oamenii sunt interesaţi de adevăratele valori ale vieţii. Se preocupă de cât de mult îi ajută natura să trăiască, fiind pe deplin convinşi că ceea ce există i se datorează. Şi aşa au început din nou să o respecte şi să o protejeze. Încetul cu încetul, s-a reînnodat relaţia dintre om şi natură. Speranţa noastră este că putem repara greşelile făcute.

Roberta Mirela Neamţu

Call Now Button