Categorie: FILOSOFII ŞI TEHNICI

Tot astfel cum India a dat naştere la multe dintre religiile şi filozofiile din Asia orientală, aşa şi Levantul a fost patria credinţelor din Occident. Misionarii din Salem s-au răspândit în toată Asia de sud-vest, prin Palestina, Mesopotamia, Egipt, Iran şi prin Arabia, proclamând peste tot vestea bună a evangheliei lui Machiventa Melchizedek. în unele dintre aceste ţinuturi, învăţăturile lor au dat roade; în altele, misionarii au reuşit mai mult sau mai puţin. Eşecurile proveneau când dintr-o lipsă de înţelepciune, când din împrejurări care scăpau controlului lor.

Primii învăţători ai religiei Salemului au pătruns până la triburile cele mai îndepărtate din Africa şi din Eurasia, predicând întotdeauna evanghelia lui Melchizedek, care prezenta încrederea şi credinţa omului în unicul Dumnezeu universal ca fiind singurul preţ de plătit pentru a obţine graţia divină. Alianţa lui Melchizedek cu Avraam a servit ca model pentru toată propaganda iniţială care emana din Salem şi din alte centre.

Urantia nu a avut niciodată misionari religioşi mai entuziaşti şi mai dinamici decât aceşti nobili bărbaţi şi femei care au dus învăţăturile lui Melchizedek în toată emisfera orientală. Aceşti misionari au fost recrutaţi dintre numeroase popoare şi rase, şi şi-au răspândit în mare parte învăţăturile prin intermediul indigenilor convertiţi. Ei au stabilit centre de educaţie în diferite părţi ale lumii, în care îi învăţau religia Salemului pe indigeni, şi apoi i-au însărcinat pe elevii lor să îşi instruiască propriul lor popor.

„Să vă iubiţi şi să vă ajutaţi unul pe altul, precum v-am iubit şi v-am ajutat şi eu.” (Ioan, 15; 12)

Expresia „Alfa şi Omega” provine din fraza „Eu sunt Alfa şi Omega”, o denumire a lui Iisus din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.

Acest simbol a fost sugerat de Apocalipsă, unde mulţi consideră că Tatăl şi Christos, sunt „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine.” (Apocalipsa 1;8); „Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1;17).

În Vechiul Testament, Dumnezeu era cunoscut şi ca Iehova sau Iahve, Mama şi Tatăl. În Noul Testament acesta se numeşte Alfa şi Omega.

În mod similar, religiile percep Sfânta Treime ca fiind Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Astfel Sfânta Treime este Tatăl, Fiul/Fiica şi Mama. „Cum e sus, asemeni e şi jos; cum e jos, asemeni e şi sus.”

În Creaţie, Alfa, Tatăl nostru, este un vast tărâm (sferă) de Inteligenţă pură. Omega, Mama nostră, este un vast cub care conţine Substanţă pură. Singurul Fiu/Fiică Născută este un imens Factor Y de energie pură care se află în interiorul cubului şi al sferei. Aspectul Fiului/Fiicei din interiorul Cubului şi al Sferei este singurul şi unicul născut din vastul potenţial de energie, din vasta şi absoluta egalitate care există între Tată şi Mamă.

Factorul Y conţine împreună Inteligenţa Tatălui şi Substanţa Mamei, într-o egalare absolută a potenţialelor pe care le deţin. Mama îl ţine pe Tată în sânul ei.

Însuşirile lui Alfa sunt Tată-Masculin-Pozitiv-Proiecţie-Voinţă.

Atributele lui Omega sunt Mamă-Feminin-Negativ-Receptiv-Dorinţă. Iar însuşirile Unicului Fiu/Fiică născută sunt Fiu/Fiică-Masculin/Feminin-Unitate/Acţiune.

Respectiv ei sunt Inteligenţă, Substanţă şi Energie; Voinţă absolută pentru a crea; Dorinţă absolută pentru a crea; Acţiune absolută pentru a crea.

Creaţia este Voinţa, Dorinţa şi Acţiunea manifestată a Creatorilor prin care se extind pe sine.

Prin Voinţa lor este acceptată manifestarea. Prin Dorinţa lor manifestarea este asumată. Iar prin Acţiunea lor manifestarea este completă.

Voinţa, Dorinţa şi Acţiunea de a servi Creaţia pentru Creatori este adevărata natură a cauzei.

A servi Creaţia pentru Creatori cu gândul, cuvântul şi cu fapta este adevărata natură a responsabilităţii.

Christul este exprimarea Co-Creatoare a Voinţei, Dorinţei şi Acţiunii lui Alfa şi Omega. „Să vă iubiţi şi să vă ajutaţi unul pe altul precum v-am iubit şi v-am ajutat şi eu.” este sintagma care exprimă totul.

Cu toţii suntem expresia Christică Co-Creatoare a Tatălui şi a Mamei, Alfa şi Omega.

Noi stăm în Voinţa, Dorinţa şi Acţiunea lor. Prin expansiunea Inteligenţei, Energiei şi a Substanţei lor noi suntem îndreptăţiţi.

Realizările noastre sunt recunoscute în ciclurile nesfârşite de extindere a iubirii, vieţii, luminii şi libertăţii. Prin iubirea şi ajutorul unuia faţă de altul noi ne cinstim Tatăl şi Mama.

Prin lucrările noastre Co-Creatoare noi extindem gloria Tatălui şi a Mamei. Cea mai mare perfecţiune se atinge prin expansiunea gloriei lor.

În cea mai mare perfecţiune noi suntem realizaţi. Prin realizarea noastră ei se desăvârşesc.

Prin desăvârşire ei se ridică de la tăcere la cuvântul vorbit.

Echivalenţii electromagnetici ai lui Alfa şi Omega sunt Inteligenţa – roşu; Energia – albastru şi Substanţa – galben. Inteligenţa în natură este proiecţia, şi este numită „pozitiv”. Substanţa în natură este recepţia, fiind numită „negativ”.

Sursa: The Revelatorium, www.revelatorium.com

Rainer Kitza

M-am născut în 1952. Am studiat ingineria chimică şi ştiinţele educaţiei. în timpul studiilor am avut primul contact cu calculatoarele. Această lume virtuală m-a fascinat atât de mult încât în 1999 mi-am început propriul drum ca şi programator. Astfel am lucrat în diferite departamente IT, precum ca şi consultant pentru oamenii de afaceri.

Încă din perioada studiilor am fost preocupat de răspunsul la o singură întrebare „Cine suntem?” De fapt, am început să studiez cu maeştri din Orientul îndepărtat şi am locuit în comunităţi spirituale. Totodată am descoperit şamanismul, trăind experienţe profunde şi nişte iniţieri transformatoare. Pe lângă metodele tradiţionale am lucrat şi cu metode terapeutice cum ar fi: Terapia Existenţei, Hipnoterapia şi metode de adaptare a calităţilor umane pentru a face faţă provocărilor vieţii.

În anul 1999 am participat la seminarul „Floarea Vieţii”, care a fost prezentat publicului larg de Drunvalo Melchizedek. Toate învăţăturile pe care le-am acumulat până în acel moment, au început să capete sens şi să se aranjeze ca într- un puzzle, revelându-mi o imagine extraordinară.

Acel moment a constituit debutul transformării vieţii mele într-o expediţie fantastică. Structuri vechi s-au dizolvat, permiţând apariţia unor noi posibilităţi.

Activarea câmpului Mer-Ka-Ba scoate la iveală înţelepciunea noastră interioară şi aprofundează experienţa unimii cu tot ceea ce înseamnă viaţă. Noi acum ne aflăm pe propriul nostru drum de manifestare conştientă a adevăratului nostru sine şi de dezvoltare a întregului nostru potenţial.

Totodată am fost sigur că doream să predau şi să răspândesc tot ceea ce am învăţat despre cunoaşterea şi înţelepciunea geometriei sacre, precum şi despre Mer-Ka-Ba. Scopul meu este ca în timpul unui seminar să creez o atmosferă plină de armonie, pace şi bucurie, unde să existe posibilitatea de a experimenta iubirea necondiţionată faţă de tot ceea ce este viu.

„Cel mai important moment din viaţă,
Este prezentul,
Cea mai importantă persoană din viaţă,
Este cea care stă în faţa mea în acest moment.
Iar cel mai important lucru,
Este IUBIREA.”
Meister Eckhart

Drunvalo Melchizedek

creatorul seminarului „Floarea Vieţii”

Am studiat la Universitatea Berkeley din California fizica, în principal, şi secundar matematica, până în momentul în care mă aflam pe punctul de a-mi lua diploma. Un singur trimestru mă mai despărţea de de acest moment. Atunci am decis că nu doream să am această diplomă, întrucât descoperisem ceva despre fizicieni care m-a îndepărtat brusc de dorinţa de a mă mai ocupa în continuare de o ştiinţă care nu era deloc ştiinţă. Aceasta ar putea constitui, în sine, subiectul unei cărţi, dar motivele se leagă de acelaşi lucruri pe care le discutăm şi cu arheologii. Fizicienii, ca şi arheogogii, vor da înapoi în faţa adevărului, dacă el înseamnă prea multă schimbare, făcută prea rapid. Poate adevărul adevărat este că aceasta este în firea omului. Deci am trecut de la o emisferă, la cealaltă a creierului, reîncepând facultatea cu studii de artă. Cei care îmi erau îndrumători mi-au spus că sunt nebun. „şi vei renunţa la licenţa în fizică” m-au întrebat ei. Totuşi, nu o mai doream, nu mai îmi trebuia. Apoi mi-a trebuit să mai studiez vreo doi ani, pentru a-mi putea lua o diplomă în arte frumoase. în final, mă aflam în ultimul trimestru înainte de diplomă, iar eu îmi spuneam că nu ştiu dacă voi putea face asta. „Sunt atât de obosit, abia dacă mai ştiu ce să fac.”

Apoi au venit incidentele de la Kent State (University), când întreg sistemul de învăţământ universitar şi-a închis porţile, toţi primind doar notaţii B, pentru a putea pleca. Mi-am luat, deci, diploma de arte frumoase, fără a fi apucat să termin ultima parte a studiilor.

Acum acea schimbare de priorităţi mi se pare ceva normal, pentru că atunci când studiezi texte străvechi, descoperi că oamenii de atunci percepeau artele, ştiinţa şi religia ca fiind interconectate, întreţesute între ele. Deci felul în care m-am programat atunci a fost modalitatea cuvenită care m-a pregătit pentru ceea ce fac acum.

Mutarea în Canada

Mi-am încheiat studiile în 1970. Apoi, după ce am fost în Vietnam şi am urmărit ceea ce ce se petrecea pe atunci în ţara noastră, mi-am spus: „îmi ajunge! Asta e! Nu ştiu cât voi mai avea de trăit sau ceea ce se va mai întâmpla, dar voi fi fericit şi voi face ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fac.” Am hotărât atunci să las totul şi să merg să trăiesc în munţi, cum îmi dorisem mereu.

Deci am părăsit Statele Unite şi am mers spre Canada, neştiind că un an mai târziu mă vor urma alţi 10.000 de oameni care îşi exprimau în acest fel protestul faţă de războiul din Vietnam. M-am căsătorit cu o fată pe nume Renee şi am plecat amândoi în sălbăticie, găsindu-ne o căsuţă aşezată lângă lacul Kootenay. Ne aflam la o mare distanţă de orice. îţi trebuiau vreo cinci kilometri de mers pe jos, pentru a ajunge la cea mai apropiată şosea care te ducea până la casa mea. Deci eram de-a dreptul izolaţi. Am început să-mi trăiesc viaţa exact cum dorisem să o fac dintotdeauna. întotdeauna îmi dorisem să trăiesc din nimic, aşa că am încercat să o fac.

La început a fost puţin înfricoşător, dar lucrurile au început să devină mai uşoare cu timpul, iar destul de repede am devenit unul din adepţii traiului în natură. Trăiam o viaţă minunată şi plină, fără a avea practic nevoie de nici un ban. După o vreme am realizat – ca să vezi – că era ceva mult mai uşor decât să ai o slujbă la oraş! Nu trebuia să muncesc din greu decât vreo trei ore pe zi, iar restul zilei îmi era liber. Era grozav. Puteam să ascult muzică sau să mă plimb prin jur, simţindu-mă extraordinar. Este exact ceea ce am şi făcut. Mă distram. Ascultam muzică vreo zece ore pe zi, alături de o groază de prieteni veniţi de la kilometri distanţă. Casa noastră îşi dobândise o oarecare reputaţie în acele zile. în medie, aproximativ 11 persoane soseau zilnic să facem muzică şi să ne simţim bine – ne distram pur şi simplu.

Făcând astfel, ceea ce era extrem de important pentru felul cum înţeleg eu acum lucrurile, am descopărit câte ceva despre mine. Trăind aşa – revenind la copilul lăuntric, cum se numeşte el astăzi – am reuşit să-mi scot la iveală copilul lăuntric, şi eliberându-l, mi s-a întâmplat ceva, ceva care a devenit catalizatorul care m-a adus la viaţa aşa cum o duc eu astăzi.

Întâlnirea cu îngerii

Aflându-mă la Vancouver, împreună cu soţia mea, am decis că doream să ştim mai multe despre meditaţie, deci am început să studiem cu un învăţător hindus care locuia în zonă. Luasem foarte în serios această dorinţă a noastră de a afla ce era cu meditaţia. Ne făcusem chiar şi veştminte albe de mătase, cu glugă, şi tratam cu cea mai mare seriozitate această nouă îndeletnicire.

Apoi, într-o bună zi, după ce practicam meditaţia de vreo patru-cinci luni, în camera noastră apărură doi îngeri înalţi cam de 3 metri! Acolo erau.

Unul verde, iar celălalt purpuriu. Puteam vedea prin corpurile lor transparente, dar ei se aflau – fără nici o îndoială – acolo. Nu ne aşteptasem la o astfel de apariţie. Nu făceam decât să urmăm instrucţiunile pe care ni le dădea învăţătorul nostru hindus. Nu cred că el a înţeles întrotul ceea ce se întâmplase, având în vedere că ne tot punea întrebări pe care părea să nu le înţeleagă. Din acel moment, viaţa mea nu a mai fost aceeaşi. Nici măcar pe aproape.

Primele cuvinte pe care le-au spus îngerii au fost: „Noi suntem voi.” Nu aveam nici o idee de ceea ce însemna aceasta. Le-am spus: „Sunteţi eu?” Atunci încet-încet, ei au început să ne înveţe o serie de lucruri despre mine şi despre lume, despre natura conştiinţei… până ce, într-un final, mi-am deschis complet inima faţă de ei. Puteam să simt acea iubire nemaipomenită care mi-a schimbat radical viaţa.

După o perioadă de mai mulţi ani, ei m-au condus către cca 70 de învăţători diferiţi. Ei sunt cei care mi-au spus care era adresa şi numărul de telefon al profesorului pe care trebuia să îl întâlnesc. Mă puneau, de obicei, să dau un telefon în prealabil sau să apar, pur şi simplu, în faţa casei acestora. Deci am făcut aceasta – şi întotdeauna era exact persoana de care aveam nevoie! Apoi tot ei m-au instruit să stau pe lângă acea persoană o anume perioadă de timp.

Uneori, chiar în mijlocul unei lecţii, îngerii aveau obiceiul să-mi spună: „Ei bine, gata. Pleacă acum.” îmi amintesc de momentul când m-au trimis la Ram Dass. Am stat prin casa lui cca trei zile, întrebându-mă ce căutam eu acolo; atunci, într-o bună zi, m-am dus să-l ating pe umăr şi să-i spun ceva şi am primit una de m-am trezit la pământ. şi asta fusese totul, mi-au spus îngerii: „Poţi să pleci acum.” Iar eu am răspuns: „Okay.” După aceea, Ram Dass şi cu mine ne-am împrietenit, dar tot ceea ce trebuia să învăţ eu de la el s-a consumant în acea singură secundă.

Învăţăturile lui Neem Karoli Baba, învăţătorul lui Eam Dass, sunt foarte importante pentru mine. El credea că „modalitatea cea mai bună de a-l vedea pe Dumnezeu era să îl vezi în orice formă.” Am ajuns şi la Yogananda şi m-am bucurat de tot ceea ce reprezintă acesta. Apoi am discutat cu Sri Yukteswar şi o parte a învăţăturii acestuia. M-am implicat intens în aproape toate religiile lumii. Am rezistat credinţelor sikh, întrucât nu cred că este nevoie de o pregătire militară, dar le-am studiat şi le-am practicat pe aproximativ toate care mai rămâneau – cea musulmană, evreiască, creştină hindusă, budistă tibetană. Am studiat în mod aprofundat taoismul şi sufismul – 11 ani i-am petrecut cu sufismul. în cadrul acestei învăţături, cei mai puternici dintre învăţători mi-au fost, totuşi, amerindienii. Ei sunt cei care mi-au deschis poarta prin care s-a putut produce creşterea mea spirituală. Ei sunt cei care s-au constituit în una din cele mai puternice influenţe asupra vieţii mele.

Toate religiile lumii vorbesc despre aceeaşi Realitate. Folosesc cuvinte diferite, concepte şi idei diferite, dar Realitatea la care se referă este aceeaşi, şi nu există decât un singur Spirit care se mişcă prin orice formă a vieţii. Or fi existând felurite tehnici de a ajunge acolo, dar nu există decât ceea ce este real şi atunci când ajungi acolo, nu mai ai îndoieli. Indiferent cum numiţi asta – şi îi puteţi atribui diferite nume – este vorba despre unul şi acelaşi lucru.